Și cică " Toate trec... "

 

 

    Cineva, cândva spunea că toate trec, ah nu! Greșit! Aproape toată lumea spune asta, a devenit un sfat de milioane în zilele de azi, vezi pe cineva că are o problemă, îi arunci sfatul, rănești pe cineva, îi spui asta și sigur o să se simtă mai bine,corect?! Greșit din nou! De ce să îi spui unei persoane că toate trec, e adevărat că toate trec, dar cel mai mult depinde cum! 

      Bătrânelul care abia se sprijinea cu ajutorul bățului, și pe care tocmai l-ai văzut pe stradă holbându-se la fundul unei puștoaice probabil își spune același lucru, că toate trec, priveliștea din fața ochilor lui a dispărut, pe atât de repede precum i se pare acum că i-a trecut copilăria, adolescența, tinerețea, și iată-l acum, doar un moșneag! Acum se gândește, oare cum era viața lui dacă făcea chestia aia, dar dacă o făcea pe cealaltă, dacă nu făcea aia, dacă nu făcea cealaltă... mda! Cam târziu acum pentru regrete, moșneagul privește în urma vieții lui, ca un copil trist care tocmai a pierdut autobuzul, acum își dă și el seama că într-adevăr toate trec, dar cel mai important e cum trec!

     Te-ai gândit că poate bătrânelul are dreptate? Că nu contează că toate trec, ci contează cum trec, că poate cel mai important lucru e propria ta atitudine, și că mereu o să poți face ceva ca să influențezi modul în care toate trec? Nu te-ai gândit până acum? Ei bine, atunci poți să o faci de-acum încolo, și poate înainte să dai sfatul de "milioane" vreunuia din apropiații tăi o să te gândești de două ori înainte să îi spui ceva, ceva care chiar să îl ajute, ceva care să îi schimbe modul ăsta lăsător de a gândi și care să îl trezească la realitate, să își dea seama că singurul om responsabil pentru propria lui fericire sau nefericire e el însuși!
   Încă nu te-ai convins, poate te gândești că atunci când aștepți să treacă toate, cel mai bun mod e de a te ruga, bănuiești că ființa aceea superioara, pe care o numești dumnezeu, o să îți rezolve problemele sau o să te ajute să treci peste toate, oare nu s-a săturat dumnezeu să te asculte și să te ajute doar atunci când ai nevoie? Nu! De ce? Pentru că Dumnezeu e bun.
   Totuși e foarte posibil ca viața ta să depindă mai mult de tine, și nu atât de mult pe cât crezi tu că depinde de el, și atunci? O să îți dai seama acum sau o să aștepți până în pragul morții la fel ca bătrânelul?
   Viața ta,alegerile tale,greșelile tale,fericirea sau nefericirea ta,vezi?! Totul e al tău, la fel și modul în care lași acest tot să treacă!

Unei bucăți de puzzle îi ajung merele!

        

           

         

     Stai și te gândești, oare ce se întâmplă cu tine? Oare o să îți dai seama vreodată ? Poate că da, sau poate că nu... Din nou ai o mulțime de întrebări care te invadează, precum picăturile ploii torențiale de ieri în geamul casei tale... o să treacă, și apoi, până la următoarea ploaie o să poți sta liniștit!

     Ți s-a întâmplat, pur și simplu, să simți că nu aparții unui anumit loc? Că nu te simți bine cu oamenii cu care obișnuiai să te simți bine? Că parcă ai fi o bucată de puzzle care e în plus,una care nu se regăsește nicăieri?! Aștepți cu nerăbdare momentul în care te vei regăsi total în ceva sau cineva, undeva... aștepți la fel cum o plantă din deșert așteaptă să plouă, la fel cum un nou născut așteaptă să vadă chipul mamei, el nu știe ce sau de ce așteaptă, dar îndată ce vede acel chip atât de deosebit, își dă seama, își dă seama că asta așteaptă, că ăsta e lucrul care trebuie să i se întâmple, lucrul care îl face fericit! Ce este fericirea? E o stare, un sentiment sau pur și simplu o iluzie? Prea multe întrebări și tot atâtea răspunsuri, căci dacă întrebi 10 persoane ce e fericirea, cel mai probabil este că fiecare îți va da un răspuns diferit... și atunci cine are dreptate și cine se înșeală? Poate, pur și simplu, toți au dreptate, sau cu toții greșesc. Poți descrie fericirea? E ca și cum un surd ar încerca să descrie sunetul unei petale de trandafir pe un lac de cristal... căci totul e relativ, la fel cum o floare deosebită poate fi mediocră sau neînsemnată pentru ceilalți, la fel este și cu fericirea... ceea ce reprezintă fericire pentru o persoană, poate însemna tristețe pentru o alta. Definiția din dicționar este următoarea: Fericire = „Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină” , simți ca ți se potrivește? Fericirea este doar atât? Desigur că nu. Pe cât de mulți pământeni, pe atât de multe păreri, pentru că a defini înseamnă a limita, la fel cum spune Oscar Wilde, fericirea ar trebui să fie unul din cuvintele care nu are definiție, nu în dicționar, ci în interiorul fiecăruia din noi. Poate e momentul când trebuie să te maturizezi, să încetezi să cauți răspunsuri și să realizezi că unele lucruri sunt mai presus de cuvinte, deoarece cuvintele nu sunt întotdeauna îndeajuns, atunci realizezi că sunt unele lucruri pe care le poți analiza doar cu ochiul sufletului, le poți descrie doar în interiorul tău și acolo rămân, căci nu ești în stare să transmiți cuiva ceva din ce ai ai înteles, dar ești totuși mulțumit pentru că ai reușit să privești dincolo de cuvinte, dincolo de aparențe și dincolo de tot ceea ce cred alții.

      Te-ai trezit vreodată întrebându-te de ce sunt atât de puține momentele în care nu te simți singur? Ai atâtea moduri de a comunica: Facebook, Skype, telefon, poate prea multe moduri, și prea puține de spus, și mai puțini oameni dispuși să te asculte... poate cu mult mai puțini decât cei pe care tu îi asculți. Ajungi, pur și simplu, să te întrebi dacă ai prieteni? Poate că da, sau poate că nu, sau poate că totul e doar în mintea ta! Motivul pentru care te-ai certat cu cea mai bună prietenă e doar interpretarea ta proastă a unui mic gest, cauza pentru care grupulețul tău de prieteni te-a lăsat deoparte ești tu însuți... și te întrebi: e mai bine, e mai rău? Să crezi că ai prieteni, când de fapt ești singur, să te crezi singur când de fapt ai prieteni, sau să știi că ai prieteni, și totuși să știi în același timp că ești singur, că dacă te-ai desprinde de nenorocitul ală de ecran al laptopului sau telefonului tău atât de "smart" ți-ai da seama cât de singur ești de fapt.

     Momentele cu tine însuți sunt tot mai puține, doar ești în secolul vitezei! Bucată de puzzle ce ești, privește în jur, toată lumea aleargă grabită dintr-o parte în alta, se vede cu X și cu Y, lucrează la proiectul Z, sau învață ca să ajungă cineva, cică! Și până la urmă, cred că ai realizat că cea mai importantă persoană din viața ta, ești chiar tu!

    Desprinde-te pentru câteva minute de la ceea ce faci și gândește-te la lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru tine, ce te oprește să te ocupi de ele chiar acum?Ah, da, desigur, timpul! Atunci, dragă cititorule, nu ai decât să continui viața ta mediocră, nu e nevoie să îți pui întrebări, nu e nevoie să îți răspunzi, nu e nevoie să te gândești la tine, la adevărata ta persoană, la ce vrei să faci sau la ce vrei să fii, poate tu nu ai nevoie de vise, ție îți ajung merele, deci, trăiește ca un veritabil animal ce ești!