Nicăieri.

   

   Și cică toți oamenii au un țel, un vis, un loc unde vor cu atâta zel să ajungă... e destul de clară treaba cum că oamenii nu vor să se întoarcă nicăieri, vor doar să ajungă la celalalt nicăieri la care visează atâta, cu ce o fi mai deosebit nicăieriul ăsta de celalalt nu știu să îți spun, poate îmi spui tu mie.

  Aș vrea să îți descriu nicăieriul meu, dar nu pot... pentru că nu știu unde e, nu știu cum arată, nu știu ce e, dar știu că e undeva și că îl voi găsi..și mai știu că voi avea nicăieriul de unde am plecat, nicăieriul ăsta pe care îl iubesc și la care simt nevoia să mă întorc, pur și simplu, simt că fără acest nicăeri nu îl voi găsi niciodată pe celălalt. Simt că acest nicăieri e o parte din mine. Mă cuprind fiori doar când mă gândesc la el, eh, poate ar fi cazul să nu mă mai mint că nu simt nimic. Voi presupune că ești de acord cu mine.

   Oamenii vin și pleacă, visele le găsești și le arunci la gunoi, o fi totul despre locație, precum spune Van Helsing, dar și cu locația treaba stă exact la fel, de ce? Pentru că nicăieriul ăsta se poate schimba oricând, tu te poți schimba oricând, oamenii din jurul tău la fel... poate de multe ori fără să știi cauza, dar serios acum? Cu siguranță că vezi efectul. Poate tu crezi că ți-ai găsit nicăieriul unde vrei să ajungi, poate... dacă chiar ești sigur, atunci un sincer felicitări din partea mea, dacă încă cauți, atunci un sincer sfat: Nu te opri! Eu nu te opresc, nu te opresc din citit, nu te opresc să trăiești, nu te opresc să cauți. Nu lăsa nimic și nimeni să te oprească! Experimentează, trăiește, visează, caută-ți nicăieriul, iar când îl găsești, poate mi-l arăți și mie. Ți l-aș arăta pe al meu, dar încă nu l-am găsit, în schimb îți pot arăta nicăieriul meu de acum.

   Cine spune că e rău să fii pierdut? E probabil un om atât de perfecționist, fixist și probabil nu știe cât de bine e să fii pierdut în direcția bună. Și acum o să îmi spui că poate direcția de fapt nu e bună? Nu cred că e nevoie să îți spun că nu îmi pasă, îți spun și de ce: dacă toți cred că direcția e  greșită, iar eu cred că de fapt e bună, atunci asta e tot ce trebuie să știu.

Te salut dintr-al meu nicăieri,

Ana

Tu vrei să ieși la o plimbare cu Ana?

   

     Amice, aș zice că începe să te prindă rugina,oh! Te rog,nu îndrăzni să mă contrazici, eu vorbesc! Nu îmi pasă câți ani ai sau de ce te prinde rugina la fel ca pe visele mele pe care le-am vândut la fier vechi, măcar eu am făcut ceva util cu ele, deci 1-0 pentru mine. Poate te-ai plictisit de slujba de zi de zi, atât de tare încât urăști atât de mult săraca zi de luni, dar atât de mult încât te încrunți cu nonșalanță la copilul drăguț care merge spre primul lui job cu zâmbetul pe buze și fredonând o melodie, te uiți de parcă ai vrea să îl bați, chiar dacă sărăcuțul nu a făcut nimic rău, sau poate te-ai plictisit de atâtea ieșiri în cluburi, de atâția prieteni care îți sunt alături doar atunci când ai bani sau mașină, sau poate te-ai plictisit de școală, sau pur și simplu te-ai plictisit de tot?! Prietene ruginit, când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? E cam greu să îți amintești, eu aș zice să începi să trăiești, asta dacă nu vrei  să te confunde țiganii cu o grămadă de fier vechi.

   Petrece timp cu oamenii cu care chiar vrei să  faci asta, pentru că viața asta e destul de scurtă, las-o naibii de politețe! Și dacă omul cu care vrei să îți petreci clipa de acum e un străin, aș zice că asta nu trebuie să te împiedice. Știi ceva? Am descoperit că niște vorbe dragi ale unui străin  îți pot fi mai aproape în unele momente decât toți oamenii pe care tu îi numești prieteni sau familie, oh , iartă-mi limbajul demodat, vorbesc despre acei friends și bestfriends ai tăi. Străinii îți pot deveni prieteni tot atât de repede pe cât prietenii îți pot deveni străini, deci ai vrea să îmi spui te rog, ce te costă să întinzi o mână și un zâmbet și să te prezinți? Sau dacă preferi siguranța și umbra, stai acolo, nu stai bine, stai foarte prost, dar stai acolo.

   Nu poți sta prea mult timp departe de oamenii pe care îi iubești, da, știu că ai mai auzit asta de atâtea ori, dar uite că ți-o mai spun eu odată. Și știi ce ți-aș spune acum? Că nu îmi pasă deloc ce crezi tu, dar te-aș cam minți, căci dacă nu mi-ar păsa de tine, nu aș mai scrie nimic pe nenorocitul ăsta de blog! Prea multe siropenii, nu vreau să te crezi prea important. Pentru că poate chiar ești? Poate.

   Ana nu are să îți ofere plimbări cu mașina, ieșiri prin cluburi, excursii scumpe sau popasuri la hotel ca să îți dai tu check in pă facebook, Ana îți oferă mult mai puțin sau mult mai mult, depinde de tine acum, Ana îți oferă o plimbare prin parc, un zâmbet, o poveste, dacă vrei neaparat îți oferă și un măr.Și-atât!

     Deci, ia spune, ai curaj să ieși la o plimbare, doar tu și cu Ana?
     Amice, simt că dacă mai stau o să mă prindă rugina. Nu știu despre tine, dar eu am plecat la o plimbare cu Ana. Te salut!

Falsitatea e noua modă!

      Wow, te-ai gândit vreodată să te mai uiți și în jurul tău?! Da, uită-te la toată fauna din jurul tău, la tot nimicul, la toți nimenii ăștia care te înconjoară, sau poate ai dreptate, nu merită nici măcar o amărâtă de privire!

      Cică toată lumea asta vrea să fie la modă, nu contează că hainele le porți doar ca să ai ceva pe tine, hainele sunt mult mai mult de atât, tu nu poți să înțelegi?! Da, tu! Tu ești ăla ciudat care nu are două paie cu moda, căreia nu îi pasă că nimic din ce poartă nu se potrivește, căreia nu îi pasă că nu e la modă, că ceea ce poartă nu e în trend sau la modă.. partea tristă e că, pe sub toate hainele alea, scumpe sau ieftine, decente sau vulgare, frumoase sau urâte, o mare parte din oameni poartă ceva pentru tot restul vieții lor. Da, se numește falsitate! Și știi care e partea tristă?! Corect, partea tristă e că e la modă, a fost înainte, e și acum, și o să fie și de-acum încolo. Falsitatea rămâne la modă, sau poate preferi cuvântul trend, că deh, limba română e demodată, te crezi mai șmecher dacă folosești cât mai multe cuvinte în engleză,corect?! Cui îi pasă dacă le folosești bine sau nu? Mie în niciun caz.

      Uită-te în stânga: falsitate. Dreapta: falsitate, wow e cam peste tot așa-i?! Cică ai câțiva oameni cu care ești prieten de ani buni.. chiar ești? Sau doar vrei să păstrezi relația aia de fațadă,de ce? Îți spun eu de ce, pentru că vrei și tu să fii la modă. Te întâlnești întâmplător cu oameni cu care nu îți face plăcere să te întâlnești, și ca un om sincer și care nu dă doi bani pe modă, nu îi îmbrățișezi pentru că nu simți asta, dar ei se pare că o fac.. și îți mai spun că o să vă auziți și o să vă vedeți și o să ieșiți, da sigur, și pe mine nu mă cheamă Ana. De ce se comportă oamenii ăștia așa? Ce îi costă să fie sinceri? Să schimbe două vorbe de politețe dacă asta e tot ce simt și să lase naibii baltă moda asta stupidă!

    Aș zice că singurii oameni sinceri cu adevărat sunt copii și bătrânii, cei mici încă nu știu ce e minciuna, iar cei bătrâni nu au timp să și-l piardă cu așa ceva. Ei încă se pot bucura de lucruri simple, pot râde și pot zâmbi fără nicio grijă.E problema ta dacă mai ești un copil sau nu. Las-o naibii de modă, când erai copil nu îți păsa că veneai acasă tot murdar de noroi, sau că aveai mai puțini prieteni doar pentru că erai sincer, aș zice că nu contează cantitatea, ci calitatea.

     Un fel de zicală zice așa: "Dacă vrei să faci ceva, găsești un mod, dacă nu, găsești o scuză. " De aici încolo depinde doar de tine care parte o alegi, dar te rog să mă scutești de scuzele tale penibile cum că nu ai timp sau ai atâtea probleme pe cap, căci nu îmi amintesc să te fi întrebat sau să îți fi spus că îmi pasă. Da! Exact, ești la modă sau nu, e doar problema ta, Ana are vise, Ana nu are timp să îți asculte scuzele penibile sau falsitățile, pe Ana o doare în cot de modă și poate și de tine. Sau poate nu.

Zâmbește, Ana te iubește!

    Deci, așa, să încep, nu uita să zâmbești înainte! Dacă crezi că ziua ta e doar o dată pe an, și că scriu asta doar ca să îi urez cuiva la mulți ani, te cam înșeli, scriu asta pentru tine, scriu asta pentru mine, și dacă se întâmplă să crezi că e ziua ta, atunci un politicos la mulți ani din partea mea.Știi, o să îți spun un secret, eu îmi imaginez jumătatea de roata de bicicleta ca un zâmbet imens,o roată, un zâmbet la pătrat, tu poți să o vezi cum vrei, nu îmi pasă.

   Aș crede că o zi de naștere e importantă, eh, nu te crede așa de important, depinde cine ești, poate contează sau poate nu, poate mă doare în cot că azi te-ai născut tu și ai mai îmbătrânit cu un an, sau poate ești o persoană deosebită pentru mine, una care e în stare să mă facă să simt că  la mulți ani nu e necesar, că nu e nevoie de clasica replică pentru ca tu să știi că îți doresc tot ce e mai bun, ca să știi că nu îmi pasă cum te văd alții, tu pentru mine rămâi tu, da exact! Cu calități și cu defecte, cu bune și cu rele,  chiar tu, și nimeni nu o să îți ia locul vreodată, da, ai rezervare permanentă în inima mea.

     Recunoaște că și tu ai astfel de persoane în viața ta, de ce le oferi atenții și le urezi toate cele bune doar de ziua lor?! Nu sunt în măsură să fac observații, dar uite că nu mă poți opri. Iubește clipa, iubește oamenii, familia, prietenii, oamenii deosebiți din viața ta. Și dacă e cineva pentru care scriu asta, sau care m-a determinat s-o fac, sper că își dă seama că e una din acele persoane.

    Știi că chestia aia numită prietenie există? Da, eu sunt prieten cu tine pentru ce ești tu, nu pentru ce ai, sunt prieten cu tine pentru că mă simt bine cu tine, nu pentru că mă simt important, și sunt prieten cu tine pentru că așa simt. Dacă te pot numi prieten înseamnă că nu am nevoie de nenorocitul ăla de facebook ca să știu că e ziua ta, nu am nevoie să vizitez o sută de magazine ca să îți iau ceva și nu am nevoie să caut urări și citate pe sfântul goagle, și mai înseamnă că dacă îți spun ceva, apăi o spun din tot suflețelul meu.

    Eh,dacă tot e ziua ta, a mea și a tuturor, să fac și urări! Nu îți doresc palate, faimă sau bani, nu îți doresc să te schimbi, ești perfect așa cum ești, nu îți doresc să îți îndeplinești visele, ci să le trăiești chiar acum, nu îți doresc să îți faci planuri, ci să pui în practică, nu vreau să mă ții lângă tine, pentru că oricum nu o să scapi de mine, și dacă o să cazi ca și bicicleta din poză, o să fiu chiar acolo să te lovesc ca să te trezesc la realitate.Cu plăcere! Cu plăcere te-am întâlnit, cu plăcere sunt încă în viața ta și o să fiu mult timp de acum încolo, până când moartea ne va despărții! Hai, destul, o să te crezi prea important că dau în siropenii.Dacă tot sunt la capitolul siropenii, uite un cântec pentru tine: http://youtu.be/6wVsRBQssII .

   Și ultimul sfat, dar nu cel mai puțin important, zâmbește, zâmbește și iar zâmbește! Nu ai motive?! Îți dau eu unul și bun: EU! Da! Mă cred importantă, ai vreo problemă cu asta?! Dacă da, îți mai dau un sfat, închide gura, gândește, și deschide-o pentru ceva folositor, zâmbeșteeee, Ana te iubește!

LOVEște-mă!

    Eh, acum e acum, depinde doar de tine cum îmi interpretezi titlul, vezi partea aia siropoasă cu iubește-mă sau cea cu lovește-mă? Îți explic imediat cum stă treaba cu amândouă. Asta nu înseamnă că eu nu am dreptul să te lovesc.

     Deci dragă persoană care citești, ce ar fi să nu te mai joci cu sentimentele oamenilor ca și un păpușar neîndemânatic cu marionetele lui?! Îți place de cineva? Spune-i și iubește persoana, clipa, iubește tot, nu îți place? Foarte bine. De ce căcat ții persoana aia în suspans? De ce nu îi spui odată că nu te interesează în vreun fel? Ah, da, cică nu vrei să îi rănești sentimentele. Du-te și te plimbă! E mai frumos să o minți, azi așa, mâine la fel,poate poate, naiva asta de persoană se prinde... știi că dacă chiar ți-ar păsa, i-ai da cu flit pur și simplu, și dacă persoana chiar ar fi rănită poate ai lovi-o și la propriu ca să se trezească! Nu există doar o persoană pe lumea asta. Te-ai îndrăgostit. Și ce?! Crezi ca nu o să îți treacă?! Să fim serioși! Parcă ți-am mai spus că toate trec, eh, dar depinde cum. O să stai să îți plângi de milă? Of, te-aș lovi chiar acum! Poate că viața nu e roz, nimic nu e, dar dacă tu vezi totul roz, cui îi pasă cum e de fapt?! 

   Love is in the air, dar păcat că bate vântul. Povestea tristă e așa : Toată lumea urmărește fantome! A e într-o relație cu B, totul roz, siguuur,nu! Lui B îi place de C, dar C e îndrăgostit de D, căruia îi place de E... și ghici ce?! E ăsta e într-o relație cu F! Uf, câta telenovela. Ești A, B, C,D ,E sau F .Cui îi pasă?! Mie nu. Exact! Sunt chiar aici cu egoismul si narcisimul meu, sunt aici sa te LOVEsc și să ăți zic din nou că cel mai important om din viața ta ești tu! Probabil e puțin amuzant că în timp ce oamenii normali au agățate la chei poze cu mama și tata sau câte-o iconiță, tu ai o poză cu tine! Dacă e așa, ai un măr. Deci ești prins în telenovelă. A venit un muson puternic și ți-a luat ceea ce credeai că se poate transforma în iubire, apoi un altul, și tot așa..nu mai ai nimic! Hai nu mai spune? De când ești tu nimic?! Cheile tale spun altceva.

     Sunt prea obosită ca să îmi pun gândurile în ordine acum... până la urmă tot ce vrei tu înțelegi de aici. Vrei o căcată de relație, chiar vrei? Recunoaște, un procent de 10% din relațiile ce le cunoști sunt relații.. restul nu merită numite așa. Poate ești fată și vrei un măgar care să îți care bagajele, un șofer care să te ducă unde vrei și un bancomat pentru cumpărături, și desigur clasicele flori și ciocolată, ca atunci când ți le aduce, să îi spui ca o veritabilă pițipoancă ce ești, că ciocolata îți produce coșuri și florile îți provoacă alergie... sau poate ești băiat și vrei o bucătăreasă, o chelneriță care să îți aducă berea pentru meci și o menajeră, sau ți-e prea frică de tine însuți, de simplul fapt de a fi doar tu cu tine, sau poate cândva și undeva vei găsi acea persoană deosebită pe care vei ajunge să o iubești mai mult decât pe tine și va fi și reciproc. Haide, nu-mi spune că ai doar mere, nu-mi spune că am bătut tastele astea degeaba, îndrăznește să visezi! Și dacă totuși simți nevoia asta de iubire, ia-ți o cola, pe a mea scria "In love with you", vezi? Poate încă nu ai găsit persoana care să îți spună asta la modul siropos, dar  mai e timp. Și ce dacă Făt-Frumos și Frumoasa Adormită  au murit?! Lasă naibii persoana aia perfectă pe care cică o tot aștepți, poți să îți faci 100 de tipologii și modele, degeaba! Când o să te lovească, și da, acum vorbesc de dragul de Cupidon, nu o să ții cont de nimic de pe lista ta nenorocită, nu ești la cumpărături! Până atunci bucură-te totuși de ceilalți oameni care  te iubesc, nu în modul cupidonian,  ci în mii de alte moduri, sunt atâtea moduri, atâtea persoane, doar gândește-te! Și dacă o să îmi zici că nu e niciuna, atunci chiar o să vin să te pocnesc!

   Cine zice că violența e rea?! Hmm...aproape toată lumea.Ei, las , tu nu ești toată lumea, tu ești tu, și de-asta  ești mai important decât toată lumea,așa că : Lovește-te, lovește-mă!

 

Și cică " Toate trec... "

 

 

    Cineva, cândva spunea că toate trec, ah nu! Greșit! Aproape toată lumea spune asta, a devenit un sfat de milioane în zilele de azi, vezi pe cineva că are o problemă, îi arunci sfatul, rănești pe cineva, îi spui asta și sigur o să se simtă mai bine,corect?! Greșit din nou! De ce să îi spui unei persoane că toate trec, e adevărat că toate trec, dar cel mai mult depinde cum! 

      Bătrânelul care abia se sprijinea cu ajutorul bățului, și pe care tocmai l-ai văzut pe stradă holbându-se la fundul unei puștoaice probabil își spune același lucru, că toate trec, priveliștea din fața ochilor lui a dispărut, pe atât de repede precum i se pare acum că i-a trecut copilăria, adolescența, tinerețea, și iată-l acum, doar un moșneag! Acum se gândește, oare cum era viața lui dacă făcea chestia aia, dar dacă o făcea pe cealaltă, dacă nu făcea aia, dacă nu făcea cealaltă... mda! Cam târziu acum pentru regrete, moșneagul privește în urma vieții lui, ca un copil trist care tocmai a pierdut autobuzul, acum își dă și el seama că într-adevăr toate trec, dar cel mai important e cum trec!

     Te-ai gândit că poate bătrânelul are dreptate? Că nu contează că toate trec, ci contează cum trec, că poate cel mai important lucru e propria ta atitudine, și că mereu o să poți face ceva ca să influențezi modul în care toate trec? Nu te-ai gândit până acum? Ei bine, atunci poți să o faci de-acum încolo, și poate înainte să dai sfatul de "milioane" vreunuia din apropiații tăi o să te gândești de două ori înainte să îi spui ceva, ceva care chiar să îl ajute, ceva care să îi schimbe modul ăsta lăsător de a gândi și care să îl trezească la realitate, să își dea seama că singurul om responsabil pentru propria lui fericire sau nefericire e el însuși!
   Încă nu te-ai convins, poate te gândești că atunci când aștepți să treacă toate, cel mai bun mod e de a te ruga, bănuiești că ființa aceea superioara, pe care o numești dumnezeu, o să îți rezolve problemele sau o să te ajute să treci peste toate, oare nu s-a săturat dumnezeu să te asculte și să te ajute doar atunci când ai nevoie? Nu! De ce? Pentru că Dumnezeu e bun.
   Totuși e foarte posibil ca viața ta să depindă mai mult de tine, și nu atât de mult pe cât crezi tu că depinde de el, și atunci? O să îți dai seama acum sau o să aștepți până în pragul morții la fel ca bătrânelul?
   Viața ta,alegerile tale,greșelile tale,fericirea sau nefericirea ta,vezi?! Totul e al tău, la fel și modul în care lași acest tot să treacă!

Unei bucăți de puzzle îi ajung merele!

        

           

         

     Stai și te gândești, oare ce se întâmplă cu tine? Oare o să îți dai seama vreodată ? Poate că da, sau poate că nu... Din nou ai o mulțime de întrebări care te invadează, precum picăturile ploii torențiale de ieri în geamul casei tale... o să treacă, și apoi, până la următoarea ploaie o să poți sta liniștit!

     Ți s-a întâmplat, pur și simplu, să simți că nu aparții unui anumit loc? Că nu te simți bine cu oamenii cu care obișnuiai să te simți bine? Că parcă ai fi o bucată de puzzle care e în plus,una care nu se regăsește nicăieri?! Aștepți cu nerăbdare momentul în care te vei regăsi total în ceva sau cineva, undeva... aștepți la fel cum o plantă din deșert așteaptă să plouă, la fel cum un nou născut așteaptă să vadă chipul mamei, el nu știe ce sau de ce așteaptă, dar îndată ce vede acel chip atât de deosebit, își dă seama, își dă seama că asta așteaptă, că ăsta e lucrul care trebuie să i se întâmple, lucrul care îl face fericit! Ce este fericirea? E o stare, un sentiment sau pur și simplu o iluzie? Prea multe întrebări și tot atâtea răspunsuri, căci dacă întrebi 10 persoane ce e fericirea, cel mai probabil este că fiecare îți va da un răspuns diferit... și atunci cine are dreptate și cine se înșeală? Poate, pur și simplu, toți au dreptate, sau cu toții greșesc. Poți descrie fericirea? E ca și cum un surd ar încerca să descrie sunetul unei petale de trandafir pe un lac de cristal... căci totul e relativ, la fel cum o floare deosebită poate fi mediocră sau neînsemnată pentru ceilalți, la fel este și cu fericirea... ceea ce reprezintă fericire pentru o persoană, poate însemna tristețe pentru o alta. Definiția din dicționar este următoarea: Fericire = „Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină” , simți ca ți se potrivește? Fericirea este doar atât? Desigur că nu. Pe cât de mulți pământeni, pe atât de multe păreri, pentru că a defini înseamnă a limita, la fel cum spune Oscar Wilde, fericirea ar trebui să fie unul din cuvintele care nu are definiție, nu în dicționar, ci în interiorul fiecăruia din noi. Poate e momentul când trebuie să te maturizezi, să încetezi să cauți răspunsuri și să realizezi că unele lucruri sunt mai presus de cuvinte, deoarece cuvintele nu sunt întotdeauna îndeajuns, atunci realizezi că sunt unele lucruri pe care le poți analiza doar cu ochiul sufletului, le poți descrie doar în interiorul tău și acolo rămân, căci nu ești în stare să transmiți cuiva ceva din ce ai ai înteles, dar ești totuși mulțumit pentru că ai reușit să privești dincolo de cuvinte, dincolo de aparențe și dincolo de tot ceea ce cred alții.

      Te-ai trezit vreodată întrebându-te de ce sunt atât de puține momentele în care nu te simți singur? Ai atâtea moduri de a comunica: Facebook, Skype, telefon, poate prea multe moduri, și prea puține de spus, și mai puțini oameni dispuși să te asculte... poate cu mult mai puțini decât cei pe care tu îi asculți. Ajungi, pur și simplu, să te întrebi dacă ai prieteni? Poate că da, sau poate că nu, sau poate că totul e doar în mintea ta! Motivul pentru care te-ai certat cu cea mai bună prietenă e doar interpretarea ta proastă a unui mic gest, cauza pentru care grupulețul tău de prieteni te-a lăsat deoparte ești tu însuți... și te întrebi: e mai bine, e mai rău? Să crezi că ai prieteni, când de fapt ești singur, să te crezi singur când de fapt ai prieteni, sau să știi că ai prieteni, și totuși să știi în același timp că ești singur, că dacă te-ai desprinde de nenorocitul ală de ecran al laptopului sau telefonului tău atât de "smart" ți-ai da seama cât de singur ești de fapt.

     Momentele cu tine însuți sunt tot mai puține, doar ești în secolul vitezei! Bucată de puzzle ce ești, privește în jur, toată lumea aleargă grabită dintr-o parte în alta, se vede cu X și cu Y, lucrează la proiectul Z, sau învață ca să ajungă cineva, cică! Și până la urmă, cred că ai realizat că cea mai importantă persoană din viața ta, ești chiar tu!

    Desprinde-te pentru câteva minute de la ceea ce faci și gândește-te la lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru tine, ce te oprește să te ocupi de ele chiar acum?Ah, da, desigur, timpul! Atunci, dragă cititorule, nu ai decât să continui viața ta mediocră, nu e nevoie să îți pui întrebări, nu e nevoie să îți răspunzi, nu e nevoie să te gândești la tine, la adevărata ta persoană, la ce vrei să faci sau la ce vrei să fii, poate tu nu ai nevoie de vise, ție îți ajung merele, deci, trăiește ca un veritabil animal ce ești!