Și cică toți oamenii au un țel, un vis, un loc unde vor cu atâta zel să ajungă... e destul de clară treaba cum că oamenii nu vor să se întoarcă nicăieri, vor doar să ajungă la celalalt nicăieri la care visează atâta, cu ce o fi mai deosebit nicăieriul ăsta de celalalt nu știu să îți spun, poate îmi spui tu mie.
Aș vrea să îți descriu nicăieriul meu, dar nu pot... pentru că nu știu unde e, nu știu cum arată, nu știu ce e, dar știu că e undeva și că îl voi găsi..și mai știu că voi avea nicăieriul de unde am plecat, nicăieriul ăsta pe care îl iubesc și la care simt nevoia să mă întorc, pur și simplu, simt că fără acest nicăeri nu îl voi găsi niciodată pe celălalt. Simt că acest nicăieri e o parte din mine. Mă cuprind fiori doar când mă gândesc la el, eh, poate ar fi cazul să nu mă mai mint că nu simt nimic. Voi presupune că ești de acord cu mine.
Oamenii vin și pleacă, visele le găsești și le arunci la gunoi, o fi totul despre locație, precum spune Van Helsing, dar și cu locația treaba stă exact la fel, de ce? Pentru că nicăieriul ăsta se poate schimba oricând, tu te poți schimba oricând, oamenii din jurul tău la fel... poate de multe ori fără să știi cauza, dar serios acum? Cu siguranță că vezi efectul. Poate tu crezi că ți-ai găsit nicăieriul unde vrei să ajungi, poate... dacă chiar ești sigur, atunci un sincer felicitări din partea mea, dacă încă cauți, atunci un sincer sfat: Nu te opri! Eu nu te opresc, nu te opresc din citit, nu te opresc să trăiești, nu te opresc să cauți. Nu lăsa nimic și nimeni să te oprească! Experimentează, trăiește, visează, caută-ți nicăieriul, iar când îl găsești, poate mi-l arăți și mie. Ți l-aș arăta pe al meu, dar încă nu l-am găsit, în schimb îți pot arăta nicăieriul meu de acum.
Cine spune că e rău să fii pierdut? E probabil un om atât de perfecționist, fixist și probabil nu știe cât de bine e să fii pierdut în direcția bună. Și acum o să îmi spui că poate direcția de fapt nu e bună? Nu cred că e nevoie să îți spun că nu îmi pasă, îți spun și de ce: dacă toți cred că direcția e greșită, iar eu cred că de fapt e bună, atunci asta e tot ce trebuie să știu.
Te salut dintr-al meu nicăieri,
Ana
Directia? Ei da directia......Acuma cand ne-au venit la pachet atatea lucruri de "dincolo" si cica ne-am desteptat (?!), cu bune si rele - mai ales rele zic eu, mai ales bune zic altii, ar fi extraordinar pentru Ana sa tina directia in care crede ea. Directia buna insusita prin educatie, bun simt sau din ce in ce mai rar prin influenta celor din jur, ti-o da in primul rand credinta din suflet. Cand celor din jur le moare capra, obligator vor sa o vada si pe a ta la fel - o stim cu totii, cel cazut intr-o groapa vrea se subintelege sa nu fie singur. "Nicaieri" devine "undeva" cu fiecare clipa care face viata de zi cu zi, in momentul cand sufletului unui adolescant - ca Ana de exemplu - se maturizeaza prin varsta (mai greu) sau prin necazuri (mai repede). E bine pana e pe taramul lui "nicaieri" pentru ca acolo, undeva in adancul sufletului ei - sunt multe vise. Si visele te duc intotdeauna "undeva".
RăspundețiȘtergere